Clasă socială, grup numeros de oameni, istoriceşte constituit, cărora le sînt proprii anumite caracteristici sociale comune, şi anume: acelaşi loc în sistemul producţiei sociale, acelaşi raport (de cele mai multe ori consfinţit prin legi) faţă de mijloacele de producţie; acelaşi rol în organizarea socială a muncii; acelaşi mod de obţinere a părţii de care dispun din bogăţia societăţii, precum şi aceeaşi mărime a acestei părţi; conştiinţa apartenenţei la acest grup, anumite trăsături psihosociale proprii. 

Noţiunea de clasă socială a fost introdusă de gînditori pre-marxişti (în special de reprezentanţii economiei politice clasice engleze), dar Karl Marx şi Friedrich Engels au îmbogăţit şi au dezvoltat în chip esenţial conceptul de clasă şi teoria claselor şi luptei de clasă ca motor al dezvoltării istorice. În cunoscuta scrisoare către J. Weydemeyer, Marx a sintetizat contribuţia sa la teoria claselor în următoarele teze: 1) existenţa claselor este legată de anumite faze istorice de dezvoltare a producţiei; 2) lupta de clasă duce în mod necesar la dictatura proletariatului; 3) aceasta constituie trecerea la desfiinţarea tuturor claselor în orînduirea comunistă. 

Scindarea societăţii în clase s-a produs pe o anumită treaptă de dezvoltare istorică, în procesul trecerii de la orînduirea comunei primitive la sclavagism. Baza economică a apariţiei claselor a constituit-o apariţia diviziunii sociale a muncii şi a proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie. Datorită locului diferit ocupat într-o anumită orînduire economică a societăţii, o clasă socială îşi poate însuşi munca alteia. În orînduirile sclavagistă, feudală şi capitalistă societatea este scindată în clase sociale opuse antagonic: clase exploatate (sclavii, iobagii, proletariatul) şi clase exploatatoare (stăpînii de sclavi, feudalii, capitaliştii). 

În orice orînduire, alături de clasele sociale principale (ex. proletariatul şi burghezia în capitalism) există clase neprincipale (clase pe cale de apariţie sau de desfiinţare, diverse clase şi pături intermediare, de ex. mica burghezie în capitalism). 

Clasele sociale îşi constituie un sistem de organizaţii şi inspiră concepţii, teorii sau doctrine care exprimă şi apără cu mijloace instituţionale şi pe plan ideologic interesele clasei respective. Din existenţa claselor cu interese opuse decurge lupta de clasă, forţă motrice a dezvoltării societăţii împărţite în clase antagonice. În urma revoluţiilor sociale, care constituie forma cea mai înaltă a luptei de clasă, un mod de producţie este înlocuit cu altul, iar ca urmare a schimbării modului de producţie se modifică treptat şi structura de clasă a societăţii. 

Categoria de clasă socială deţine în concepţia materialistă a istoriei şi o importantă funcţie metodologică, avînd o valoare operaţională pentru definirea şi analiza unor fenomene sociale complexe ca suprastructura, statul (puterea politică), democraţia, revoluţiile, războaiele, conştiinţa socială, cultura etc.