Karl
Marx (5 mai 1818, Trier - 14 martie
1883, Londra), fondator al socialismului ştiinţific, al
materialismul dialectic şi
istoric şi al economiei politice ştiinţifice.
Marx s-a născut la 5 mai 1818 în oraşul Trier din Prusia (Germania). A studiat dreptul la Universitatea din Bonn şi apoi istoria şi
filozofia la Universitatea din Berlin. În 1841 şi-a susţinut teza de doctorat intitulată
Deosebirea dintre filozofia naturii la Democrit şi filozofia naturii la
Epicur.
În 1842 devine redactorul
Gazetei renane (Rheinische
Zeitung) din Köln, care se transformă sub conducerea lui într-un ziar al democraţiei revoluţionare, dar care este interzis în martie 1843 de guvernul prusac.
În 1843, Marx se căsătoreşte cu Jenny von Westphalen.
|
|
|
|
| În noiembrie se mută la Paris, unde editează (februarie 1844), împreună cu A. Ruge,
Analele germano-franceze (Deutsch-Franzosische Jahrbücher). Aici publică articolul
Contribuţii la critica filozofiei hegeliene a
dreptului, în care se manifestă ca revoluţionar şi apărător al intereselor
proletariatului. În august 1844, cînd Marx se întîlneşte la Paris cu
Friedrich Engels, începe marea lor colaborare şi prietenie.
Marx s-a ocupat în mod deosebit de economia politică, dînd o primă şi aprofundată analiză critică a economiei politice
burgheze în
Manuscrise economice-filozofice din 1844. În această lucrare abordează problema înstrăinării şi a dezumanizării omului în condiţiile
societăţii
capitaliste. În 1844 Marx şi Engels au scris
Sfînta familie, în care încep să pună bazele concepţiei
materialiste asupra istoriei.
|
| |
|
| În
1845 Marx scrie Tezele despre Feuerbach, în care critică filozofia contemplativă şi schiţează o nouă concepţie despre om, întemeiată pe noţiunea de practică şi pe recunoaşterea esenţei sociale a fiinţei umane.
În Ideologia germană, scrisă de Marx şi Engels în 1845-1846, şi în
Mizeria filozofiei, publicată de Marx în 1847, sînt elaborate fundamentele concepţiei materialiste asupra istoriei şi ale teoriei socialismului ştiinţific, odată cu combaterea socialismului
mic-burghez şi a concepţiilor lui B. Bauer, Stirner, Proudhon etc. Criticînd în toate aceste lucrări
dialectica idealistă a lui Hegel, Marx dezvoltă dialectica ca teorie a realităţii şi ca metodă de
gîndire, îmbinînd-o organic cu interpretarea filozofică materialistă a naturii,
societăţii şi gîndirii. |
|
"Filozofii n-au făcut decît să interpreteze lumea în diferite moduri; important este însă a o schimba." |
|
| |
|
| La
solicitarea Congresului al II-lea al Ligii Comuniştilor,
la care aderaseră în 1847, Marx şi
Engels elaborează programul acesteia,
cunoscut sub numele de Manifestul Partidului
Comunist, apărut în februarie 1848.
În acest prim document-program al partidului
revoluţionar al proletariatului
internaţional, Marx şi Engels expun
concepţia comunistă despre lume,
materialismul consecvent, care cuprinde şi
domeniul vieţii sociale, dialectica, cea mai
cuprinzătoare şi mai profundă
teorie a dezvoltării, şi fundamentează
concepţia despre rolul istoric al
proletariatului. |
|
"Proletarii n-au de pierdut în această revoluţie decît lanţurile. Ei au o lume de cîştigat.
PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VĂ!" |
|
| |
|
Expulzat
din Belgia la izbucnirea revoluţiei din 1848,
Marx pleacă la Paris, iar apoi la Köln, unde înfiinţează,
împreună cu Engels,
Noua gazetă renană (Neue Rheinische
Zeitung, iunie 1848 - mai 1849). În paginile acesteia militează pentru crearea pe cale revoluţionară a unei republici germane democratice şi unite. După înfrîngerea revoluţiei din Germania, este expulzat succesiv din Prusia şi Franţa şi se stabileşte definitiv la Londra.
În emigraţie, Marx şi Engels continuă activitatea revoluţionară. În
Adresa Organului central către Liga comuniştilor (1850) ei schiţează perspectivele viitoarei revoluţii. Viaţa în exil a fost extrem de grea. În aceşti ani, Marx
primeşte ajutor şi sprijin de la Engels, care din 1850 se stabilise la Manchester şi luase asupra sa o bună parte din grija pentru acoperirea nevoilor materiale ale familiei lui Marx.
La Londra, Marx scrie Luptele de clasă în Franţa (1850) şi
Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bonaparte (1851-1852), în care face bilanţul experienţei revoluţiilor burgheze din 1848-1849 şi sînt abordate probleme teoretice importante cum ar fi: legile dezvoltării sociale, natura şi rolul
statului etc.
Marx şi Engels îşi continuă activitatea revoluţionară şi, datorită lor, la 28 septembrie 1864 este întemeiată, la Londra, Asociaţia Internaţională a Muncitorilor
(Internaţionala
I). Marx a întocmit Manifestul constitutiv şi aproape toate documentele mai importante ale acestei organizaţii.
În aceeaşi perioadă, Marx lucrează intens la principala sa operă,
Capitalul. În 1859 apare lucrarea
sa Contribuţii la critica economiei politice. În celebra
Prefaţă a acestei lucrări, Marx face o expunere sintetică a tezelor fundamentale ale materialismului istoric, iar în
Introducere, publicată ca anexă la
Contribuţii..., el fundamentează metoda ştiinţifică a economiei politice, caracterizează procedeul ridicării de la abstract la concret, raportul dintre logic şi istoric etc.
În 1867 apare primul volum al operei fundamentale a lui Marx,
Capitalul, consacrată analizei procesului de producţie al capitalului. Al doilea şi al treilea volum ale acestei opere au apărut după moartea lui Marx, fiind pregătite pentru tipar de către Engels. Marx
desăvîrşeşte teoria valorii bazată pe muncă şi
elaborează teoria plusvalorii, piatra de temelie a economiei politice marxiste. |
| |
|
Organizează sprijinirea şi ajutorarea Comunei din Paris, de a cărei importanţă istorică mondială
îşi dă seama imediat. În lucrări ca
Războiul civil din Franţa (1871) sau
Critica programului de la Gotha (1875), Marx dezvoltă teze fundamentale ale socialismului ştiinţific, făcînd o analiză şi o generalizare profundă a experienţei istorice a Comunei din Paris şi a perspectivelor
luptei de clasă a proletariatului, dezvoltînd teoria
revoluţiei proletare şi a statului. La 14 martie 1883,
încetează din viaţă în exil, la
Londra.
|
|
"De la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi." |
|
| |
|
|
În România, primele traduceri din lucrările lui Marx au apărut în 1883, iar printre cele dintîi lucrări editate se numără:
Manifestul Partidului Comunist (1892), Cuvîntul despre problema
liberului-schimb (1893), Muncă salariată şi
capital (1911).
Marx a îmbinat munca ştiinţifică cu o intensă activitate revoluţionară,
militînd consecvent pentru unitatea mişcării muncitoreşti internaţionale.
A fost creatorul teoriei şi tacticii revoluţiei proletare. Împreună cu Engels, a elaborat concepţia revoluţionară despre lume -
materialismul dialectic. Extinzînd această nouă concepţie despre lume vieţii sociale, Marx şi Engels au elaborat
materialismul istoric - ştiinţa legilor de dezvoltare a societăţii. Crearea materialismului dialectic şi a materialismului istoric a însemnat o adevărată revoluţie în filozofie. Descoperind legile obiective ale dezvoltării sociale, a creat
economia politică ştiinţifică. Pornind de la imposibilitatea de a se împăca
interesele de
clasă ale proletariatului cu cele ale burgheziei, a arătat rolul istoric al proletariatului de creator al unei societăţi noi, fără exploatare umană. Marx a creat teoria
socialismului ştiinţific, în opoziţie cu diferitele teorii ale socialismului utopic, care au existat pînă la el.
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
