Dictionar politic

  Stat
 
Stat, sistem organizaţional al clasei dominante în societate, instrument de exercitare a puterii acestei clase asupra celorlalte clase şi categorii sociale, reprezentînd un element principal al suprastructurii

Statul s-a constituit în procesul destrămării orînduirii comunei primitive, pe temelia apariţiei proprietăţii private şi a scindării societăţii în clase, ca instrument de dominaţie şi de constrîngere în mîinile clasei exploatatoare. Formarea statului s-a produs prin separarea unei forţe publice speciale, distincte de masa populaţiei, înzestrată cu mijloace de constrîngere (poliţia, armata, justiţia) şi destinată apărării poziţiilor clasei dominante şi ordinii sociale existente. 

Fiind o formă de organizare a întregii societăţi, statul îndeplineşte concomitent funcţii sociale generale (pentru comunitatea globală) şi funcţii specifice de clasă (rezultînd din caracterul de clasă al puterii politice care constituie esenţa statului); acestea nu sînt funcţii paralele, ci se întrepătrund, în sensul că funcţiile sociale generale se realizează, cît timp există clase sociale, în şi prin funcţiile specifice de clasă, cu caracter de dominaţie. 

Fiecărei orînduiri sociale îi corespunde un anumit tip de stat. Tipurile de stat se deosebesc între ele prin baza social-economică care le-a dat naştere. Statul societăţilor întemeiate pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie şi pe exploatarea umană (sclavagist, feudal, capitalist) exprimă puterea politică a claselor exploatatoare, dictatura lor de clasă. Funcţiile statului se exercită atît pe plan intern, cît şi pe plan extern, urmărind promovarea, apărarea şi impunerea intereselor clasei conducătoare, atît în interiorul ţării, cît şi în politica internaţională, în relaţiile cu celelalte state. 

Esenţa de clasă a tuturor statelor este identică, însă ea se întruchipează în diferite forme de organizare şi de exercitare a puterii de stat. Fiind un produs al societăţii împărţite în clase sociale, statul are un caracter istoric. El va dispărea treptat, pe măsura dispariţiei claselor.

 

 

 
 Link-uri 
  V.I Lenin - Statul şi revoluţia
Friedrich Engels - Dezvoltarea socialismului de la utopie la ştiinţă

"Proletariatul cucereşte puterea de stat şi transformă mijloacele de producţie mai întîi în proprietate de stat. Dar prin aceasta el se desfiinţează pe sine însuşi ca proletariat, desfiinţează toate deosebirile de clasă şi toate contradicţiile de clasă, şi, o dată cu aceasta, desfiinţează şi statul ca stat. Societatea de pînă acum, care s-a dezvoltat în cadrul unor contradicţii de clasă, avea nevoie de stat, adică de o organizaţie a clasei exploatatoare din epoca dată, pentru a menţine condiţiile ei exterioare de producţie, aşadar mai ales pentru a ţine prin forţă clasa exploatată în condiţiile de oprimare determinate de modul de producţie dat (sclavie, iobăgie sau dependenţă feudală, muncă salariată). Statul era reprezentantul oficial al întregii societăţi, sintetizarea ei într-un organism vizibil, dar aceasta numai în măsura în care era statul acelei clase care reprezenta în epoca dată întreaga societate: în antichitate stat al cetăţenilor proprietari de sclavi, în evul mediu stat al nobilimii feudale, în vremurile noastre stat al burgheziei. Devenind, în sfîrşit, realmente reprezentant al întregii societăţi, el se face pe sine însuşi de prisos. De îndată ce nu mai există nici o clasă socială care trebuie oprimată, de îndată ce împreună cu dominaţia de clasă şi cu lupta pentru existenţa individuală, generată de anarhia de pînă acum a producţiei, sînt înlăturate şi conflictele şi excesele care izvorăsc de aici, nu mai este nimic de reprimat, nimic care să facă necesară o forţă specială de represiune, un stat. Primul act prin care statul se manifestă realmente ca reprezentant al întregii societăţi - luarea în stăpînire a mijloacelor de producţie în numele societăţii - este, în acelaşi timp, şi ultimul său act independent ca stat. Intervenţia unei puteri de stat în relaţiile sociale devine, rînd pe rînd, de prisos în toate domeniile şi încetează apoi de la sine. În locul guvernării asupra persoanelor apar administrarea lucrurilor şi conducerea proceselor de producţie. Statul nu este "desfiinţat", el dispare treptat".

 

Friedrich Engels - Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului

"Dat fiind că statul a luat fiinţă din nevoia de a ţine īn frīu antagonismul dintre clase, de asemenea, dat fiind că a luat fiinţă chiar īn conflictul dintre clase, el este, de regulă, statul clasei celei mai puternice, al clasei dominante din punct de vedere economic, care, cu ajutorul lui, devine dominantă şi din punct de vedere politic, dobīndind astfel noi mijloace pentru oprimarea şi exploatarea clasei asuprite. Astfel, statul antic era īnainte de toate statul proprietarilor de sclavi pentru oprimarea sclavilor, statul feudal era organul nobilimii pentru oprimarea ţăranilor iobagi, iar statul reprezentativ modern este instrumentul de exploatare a muncii salariate de către capital."

"Clasele vor dispărea tot atīt de inevitabil precum au luat fiinţă īn trecut. O dată cu ele va dispărea īn mod inevitabil şi statul. Societatea care va organiza īn chip nou producţia pe baza asocierii libere şi egale a producătorilor va trimite īntreaga maşină de stat acolo unde-i va fi atunci locul: la muzeul de antichităţi, alături de roata de tors şi de toporul de bronz."

 
 
 
 
 
          MIA Sageata Secţiunea romãnă Sageata Dicţionar politic Sageata S