|
Stat, sistem organizaţional al
clasei dominante în societate, instrument de exercitare a puterii acestei clase asupra celorlalte clase şi categorii sociale, reprezentînd un element principal al
suprastructurii.
Statul s-a constituit în procesul destrămării
orînduirii comunei
primitive, pe temelia apariţiei proprietăţii private şi a scindării societăţii în clase, ca instrument de dominaţie şi de constrîngere în mîinile clasei exploatatoare. Formarea
statului s-a produs prin separarea unei forţe publice speciale, distincte de masa populaţiei, înzestrată cu mijloace de constrîngere (poliţia, armata, justiţia) şi destinată apărării poziţiilor clasei dominante şi ordinii sociale existente.
Fiind o formă de organizare a întregii societăţi,
statul îndeplineşte concomitent funcţii sociale generale
(pentru comunitatea globală) şi funcţii specifice de clasă (rezultînd din caracterul de clasă al puterii
politice care constituie esenţa
statului); acestea nu sînt funcţii paralele, ci se întrepătrund, în sensul că funcţiile sociale generale se realizează, cît timp există clase sociale, în şi prin funcţiile specifice
de clasă, cu caracter de dominaţie.
Fiecărei orînduiri
sociale îi corespunde un anumit tip de
stat. Tipurile de stat se deosebesc între ele prin baza social-economică care le-a dat naştere.
Statul societăţilor întemeiate pe proprietatea privată asupra
mijloacelor de producţie şi pe exploatarea
umană (sclavagist, feudal,
capitalist) exprimă puterea
politică a claselor exploatatoare,
dictatura lor de clasă. Funcţiile
statului se exercită atît pe plan intern, cît şi pe plan extern, urmărind promovarea, apărarea şi impunerea intereselor clasei conducătoare, atît în interiorul ţării, cît şi în politica internaţională, în relaţiile cu celelalte
state.
Esenţa de clasă a tuturor statelor este identică, însă ea se întruchipează în diferite forme de organizare şi de exercitare a puterii de
stat. Fiind un produs al societăţii împărţite în clase
sociale, statul are un caracter istoric. El va dispărea treptat, pe măsura dispariţiei
claselor.
|
|
|
Link-uri
|
|
|
V.I
Lenin - Statul şi revoluţia
|
| Friedrich Engels
- Dezvoltarea socialismului de la utopie la ştiinţă
"Proletariatul cucereşte puterea de stat şi transformă mijloacele de producţie
mai întîi în proprietate de stat. Dar prin aceasta el se desfiinţează pe sine
însuşi ca proletariat, desfiinţează toate deosebirile de clasă şi toate
contradicţiile de clasă, şi, o dată cu aceasta, desfiinţează şi statul
ca stat. Societatea de pînă acum, care s-a dezvoltat în cadrul unor contradicţii de
clasă, avea nevoie de stat, adică de o organizaţie a clasei exploatatoare din epoca
dată, pentru a menţine condiţiile ei exterioare de producţie, aşadar mai ales
pentru a ţine prin forţă clasa exploatată în condiţiile de oprimare
determinate de modul de producţie dat (sclavie, iobăgie sau dependenţă feudală,
muncă salariată). Statul era reprezentantul oficial al întregii societăţi,
sintetizarea ei într-un organism vizibil, dar aceasta numai în măsura în care
era statul acelei clase care reprezenta în epoca dată întreaga societate: în
antichitate stat al cetăţenilor proprietari de sclavi, în evul mediu stat al nobilimii
feudale, în vremurile noastre stat al burgheziei. Devenind, în sfîrşit, realmente
reprezentant al întregii societăţi, el se face pe sine însuşi de prisos.
De îndată ce nu mai există nici o clasă socială care trebuie oprimată, de
îndată ce împreună cu dominaţia de clasă şi cu lupta pentru
existenţa individuală, generată de anarhia de pînă acum a producţiei,
sînt înlăturate şi conflictele şi excesele care izvorăsc de aici, nu mai
este nimic de reprimat, nimic care să facă necesară o forţă specială de
represiune, un stat. Primul act prin care statul se manifestă realmente ca reprezentant al
întregii societăţi - luarea în stăpînire a mijloacelor de producţie
în numele societăţii - este, în acelaşi timp, şi ultimul său act
independent ca stat. Intervenţia unei puteri de stat în relaţiile sociale devine,
rînd pe rînd, de prisos în toate domeniile şi încetează apoi de la sine. În locul guvernării asupra persoanelor apar administrarea lucrurilor şi conducerea proceselor de producţie. Statul nu este
"desfiinţat",
el dispare treptat".
|
| Friedrich Engels
- Originea
familiei, a proprietăţii private şi a statului
"Dat fiind că statul a
luat fiinţă din nevoia de a ţine īn frīu antagonismul dintre clase, de
asemenea, dat fiind că a luat fiinţă chiar īn conflictul dintre clase, el este,
de regulă, statul clasei celei mai puternice, al clasei dominante din punct de
vedere economic, care, cu ajutorul lui, devine dominantă şi din punct de vedere
politic, dobīndind astfel noi mijloace pentru oprimarea şi exploatarea clasei
asuprite. Astfel, statul antic era īnainte de toate statul proprietarilor de
sclavi pentru oprimarea sclavilor, statul feudal era organul nobilimii pentru
oprimarea ţăranilor iobagi, iar statul reprezentativ modern este instrumentul
de exploatare a muncii salariate de către capital."
"Clasele vor dispărea tot atīt de inevitabil precum au luat
fiinţă īn trecut. O dată cu ele va dispărea īn mod inevitabil şi statul. Societatea care va organiza īn chip nou producţia pe
baza asocierii libere şi egale a producătorilor va trimite īntreaga maşină de
stat acolo unde-i va fi atunci locul: la muzeul de antichităţi, alături de roata
de tors şi de toporul de bronz."
|
|
|
|
|
|
