Diviziunea socială a muncii

1. Proces istoric obiectiv de desprindere a diferitelor categorii de muncă din ansamblul muncii sociale şi al statornicirii acestora ca activităţi separate, specializate.

În istoria societăţii omeneşti, cea mai simplă diviziune a muncii, proprie comunei primitive, a constituit-o diviziunea naturală a muncii, „întemeiată pe deosebirile de sex şi vîrstă, adică pe o bază pur fiziologică“ (Karl Marx). În perioada destrămării comunei primitive, dezvoltarea forţelor de producţie a determinat apariţia diviziunii sociale a muncii, caracterizată, în special, prin faptul că se bazează pe criterii social-economice şi în cadrul căreia producătorii desfăşoară activităţi de producţie diferite. 

Prima mare diviziune socială a muncii a constat în separarea triburilor de păstori din ansamblul celorlalte triburi, iar cea de-a doua mare diviziune a constituit-o desprinderea meseriilor de agricultură. Lărgirea producţiei de mărfuri şi a pieţei a dus la cea de-a treia mare diviziune socială a muncii şi anume desprinderea negustorilor, care se ocupau exclusiv cu schimbul. Evoluţia diviziunii muncii a fost însoţită de apariţia şi consolidarea proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie, a accentuat diferenţierea socială, a dus la apariţia claselor sociale, la instituţionalizarea în societate a funcţiei politice, la apariţia statului. Totodată, ea a generat separarea şi opoziţia, adîncite de-a lungul istoriei, dintre oraş şi sat, dintre munca fizică şi munca intelectuală. 

2. Concept al materialismului istoric care ajută la explicarea succesiunii modurilor de producţie, a marilor schimbări economice, social-politice, ideologice şi spirituale intervenite în istoria societăţii. 

Fiecare nouă treaptă de dezvoltare a forţelor de producţie a generat o diviziune a muncii superioară, mai complexă, determinînd dinamica transformării relaţiilor de producţie care constituie, la rîndul lor, cadrul social-economic de manifestare a acesteia. 

Diviziunea socială a muncii reprezintă una dintre principalele forme în care îşi găseşte expresie procesul de socializare a producţiei şi a muncii.