Formaţiune socială (orînduire economico-socială), categorie a materialismului istoric care desemnează o treaptă distinctă a societăţii în evoluţia ei istorică ascendentă; formaţiunea socială alcătuieşte un sistem dinamic de relaţii şi procese materiale şi spirituale, în cadrul căruia locul central, determinant, îl ocupă relaţiile de producţie, generate de un anumit nivel al forţelor de producţie şi determinînd, la rîndul lor, o anumită suprastructură. 

Istoria cunoaşte diverse formaţiuni sociale, ca de pildă: comuna primitivă, sclavagismul, modul de producţie asiatic (tributal), feudalismul, capitalismul, socialismul.

Trecerea progresivă de la o formaţiune socială la alta se face în virtutea legii generale obiective a concordanţei relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie. În cadrul fiecărei formaţiuni sociale acţionează, alături de legile comune tuturor formaţiunilor, legi specifice, care exprimă particularităţile relaţiilor de producţie dominante în societatea dată. În societăţile bazate pe clase antagoniste, înlocuirea unei formaţiuni sociale cu alta nouă, superioară, se înfăptuieşte prin revoluţie socială.