Sclavagismul este prima formaţiune socială împărţită în clase antagoniste, întemeiată pe exploatarea umană, care a luat locul orînduirii comunei primitive. În afară de cele două clase fundamentale: proprietarii de sclavi (latifundiari, proprietari de ateliere, armatori) şi sclavii, de-a lungul întregii perioade sclavagiste există micii producători liberi, al căror rol a fost mai important în special în primele faze ale sclavagismului (de ex. în perioada clasică a civilizaţiei greceşti - sec. 5 î.e.n.), dar care se ruinează tot mai mult pe măsura extinderii muncii cu sclavi. 

Sclavagismul a cunoscut forma sa clasică de dezvoltare în lumea greacă şi pe teritoriul Imperiului roman. Particularităţile procesului de constituire, formele de exploatare sclavagistă, formele de organizare statală şi politică s-au deosebit în funcţie de epoca istorică şi de situaţia geografică. Exploatarea sclavilor se baza pe constrîngerea extraeconomică. Întregul produs al muncii sclavilor era însuşit de proprietarul de sclavi, sclavul primind de la acesta numai o cantitate minimă de mijloace de subzistenţă, necesară menţinerii capacităţii sale de muncă. Sclavagismul a prefăcut munca fizică într-o activitate complet înrobitoare, permiţînd numai oamenilor liberi să se ocupe cu activitatea politică şi culturală. În felul acesta, sclavagismul a creat opoziţia dintre munca fizică şi munca intelectuală. 

În sclavagism are loc procesul amplu de autonomizare a formelor culturii, de specializare şi înaltă profesionalizare a artelor, meşteşugurilor, arhitecturii etc. Valorile teoretice capătă un rol preponderent. În sclavagism au apărut civilizaţiile antice, europene: civilizaţia greacă şi cea romană. Cu timpul, dezvoltarea forţelor de producţie a fost tot mai mult frînată de caracterul relaţiilor de producţie, ceea ce a dus în cele din urmă la criza sistemului sclavagist ca atare, care s-a făcut simţită şi în arta, filozofia, în cultura antichităţii în general. Contradicţiile antagoniste ale modului de producţie sclavagist, răscoalele sclavilor au subminat orînduirea sclavagistă, care, expusă, totodată, atacurilor popoarelor migratoare şi luptei popoarelor subjugate, s-a destrămat, cedînd treptat locul unei noi orînduiri, feudalismul.