Primele teorii comunist-utopice închegate apar în perioada formării capitalismului, ca o expresie a aspiraţiilor maselor ţărăneşti şi ale sărăcimii oraşelor către o societate echitabilă, dreaptă şi lipsită de exploatare. Principalii socialişti şi comunişti utopici au fost, în perioada Renaşterii, Th. Morus (termenul socialism utopic provine de la titlul cărţii Utopia, în care Th. Morus descria viitoarea societate ideală) şi Campanella, în sec. 17-18, Meslier, Mably, Morelly, Babeuf în Franţa, Winstanley în Anglia. 

După revoluţiile burgheze, în perioada postrevoluţionară, a evidenţierii contradicţiilor capitalismului, s-au afirmat cei trei mari socialişti utopişti: Saint-Simon, Charles Fourier şi Robert Owen, precum şi Dézamy, Cabet etc. Socialiştii şi comuniştii utopişti au făcut o critică pătrunzătoare societăţii bazate pe exploatare şi au prevăzut unele dintre trăsăturile viitoarei societăţi socialiste şi comuniste: desfiinţarea proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie, organizarea planificată a producţiei, desfiinţarea opoziţiei dintre oraş şi sat, a opoziţiei dintre munca fizică şi cea intelectuală, obligaţia tuturor membrilor societăţii de a munci şi repartiţia produsului social după muncă, respectiv după nevoi, emanciparea femeii, răspunderea societăţii pentru libera dezvoltare a individului, dispariţia claselor etc.

Ei au conceput socialismul în mod idealist, nu ca un rezultat necesar al dezvoltării istorice, impus de cerinţele vieţii materiale a societăţii ci, după cum a spus Engels, ca o întruchipare a „adevărului absolut, a raţiunii şi a dreptăţii eterne“; ei au elaborat proiecte fictive despre societatea viitoare şi au crezut că socialismul se va putea instaura prin simpla propagare a ideilor socialiste, prin reformele generoase ale claselor posedante sau ale conducătorilor de stat, respectiv prin forţa exemplului unor colonii comuniste pe care au încercat să le întemeieze. 

Întemeietorii socialismului ştiinţific au prelucrat în mod critic şi au preluat elementele valoroase ale socialismului utopic, care a devenit astfel unul dintre izvoarele concepţiei Iui Marx.

În ţările române, ideile socialismului utopic au fost răspîndite în prima jumătate a sec. 19 de către Teodor Diamant, organizatorul falansterului de la Scăieni (1835-1836). Ideile socialismului utopic au influenţat şi pe unii revoluţionari paşoptişti, ca Ion Heliade-Rădulescu, Cezar Bolliac etc.