În august 1893 se mută la Petersburg şi devine conducătorul recunoscut al marxiştilor din Petersburg. În 1894 scrie lucrarea Ce sînt «prietenii poporului» şi cum luptă ei împotriva social-democraţilor? în care critică subiectivismul sociologic şi politic al narodnicilor, enunţă pentru prima oară ideea alianţei revoluţionare dintre muncitori şi ţărani ca principal mijloc de răsturnare a ţarismului, a moşierilor şi a burgheziei şi arată că pentru atingerea acestui obiectiv este necesar un partid proletar. În 1895 Lenin participă la unirea cercurilor muncitoreşti marxiste din Petersburg şi crearea Uniunii de luptă pentru eliberarea clasei muncitoare. 

În decembrie 1895 Lenin este arestat şi întemniţat pentru 15 luni, iar în 1897 deportat pe termen de trei ani în Siberia răsăriteană, în satul Şuşenskoe, districtul Minusinsk, gubernia Enisei. Aici termină lucrarea Dezvoltarea capitalismului în Rusia, începută în închisoare. Cartea va fi publicată în aprilie 1899. Între 1-3 (13-15) martie 1898 are loc la Minsk Congresul de fondare al Partidului Muncitoresc Social Democrat din Rusia (P.M.S.D.R.), la care Lenin nu poate participa, fiind deportat în Siberia. În iulie 1898 se căsătoreşte cu Nadejda Konstantinovna Krupskaia.

În ianuarie 1900, Lenin se înapoiază din deportare, iar în martie se stabileşte în Pskov. În iulie pleacă în străinătate şi se stabileşte la München în septembrie. În decembrie întemeiază Iskra, ziar politic al marxiştilor revoluţionari ruşi. Nadejda Krupskaia i se alătură în străinătate după terminarea exilului în Ufa. În mai 1901 apare în Iskra articolul său Cu ce să începem?, în care schiţează un plan concret de construire a partidului marxist, plan pe care îl dezvoltă apoi în Ce-i de făcut?. Lenin considera că realizarea unui partid politic al clasei muncitoare trebuie începută cu organizarea unui ziar politic pe întreaga Rusie, ziar care să susţină concepţiile social-democraţiei revoluţionare. Un asemenea ziar urma să fie şi un mijloc de unire organizatorică într-un singur partid a organizaţiilor locale. În decembrie foloseşte pseudonimul „Lenin“ pentru prima oară.

La izbucnirea războiului, în august 1914 Lenin este arestat de poliţia austriacă şi ţinut închis 11 zile. După ce este eliberat din închisoare, se mută în Elveţia şi ia atitudine categorică împotriva războiului, arătînd caracterul lui imperialist. Între 1914-1915 lucrează la cele 10 caiete de conspecte şi extrase (majoritatea din Hegel) cunoscute sub numele de Caiete filozofice.

În septembrie 1915 se întruneşte la Zimmerwald (Elveţia) prima conferinţă a internaţionaliştilor împotriva războiului. La conferinţă Lenin formează un grup de stînga, susţinînd consecvent atitudinea împotriva războiului imperialist. Între ianuarie şi iulie 1916 scrie Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului, în care face o analiză marxistă a imperialismului şi dezvoltă în mod creator marxismul potrivit cu noile condiţii istorice. În februarie 1916 se mută la Zurich. În aprilie 1916 are loc a doua conferinţă a internaţionaliştilor, cea de la Kienthal, care contribuie la gruparea elementelor internaţionaliste care vor forma mai tîrziu Internaţionala a treia, Comunistă.

În iunie are loc primul Congres al Sovietelor de muncitori, soldaţi şi ţărani. În iulie, guvernul provizoriu emite împotriva lui Lenin un ordin de arestare. Lenin este nevoit să plece în Finlanda. Între 26 iulie şi 3 august (8-16 august) se desfăşoară al VI-lea Congres al P.M.S.D.R. (bolşevic) în Petrograd. Lenin, urmărit de guvernul provizoriu, nu poate să asiste la congres. În august şi septembrie scrie cartea Statul şi revoluţia în care dezvoltă teoria marxistă despre stat.

Într-o serie de articole şi de scrisori adresate Comitetului Central şi Comitetelor de partid din Petrograd şi Moscova, Lenin cheamă, în septembrie 1917, la organizarea insurecţiei armate. La 7 octombrie Lenin vine ilegal din Finlanda la Petrograd. Pe baza raportului său, Comitetul Central adoptă la 10 octombrie o rezoluţie cu privire la insurecţia armată.

Pe 30 decembrie 1922, la primul Congress unional al Sovietelor este proclamată Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Într-o serie de articole - Pagini de jurnal, Despre cooperaţie, Despre revoluţia noastră, Mai bine mai puţin, dar mai bine - Lenin face în 1923 bilanţul muncii depuse în anii revoluţiei şi schiţează planul de construire a socialismului (industrializarea, electrificarea întregii economii naţionale, transformarea agriculturii pe baze socialiste, realizarea revoluţiei culturale).

Condiţiile grele de viaţă din timpul ţarismului, încordata sa activitate teoretică şi practică şi consecinţele rănii i-au subminat forţele şi i-au scurtat viaţa. La 21 ianuarie 1924, Lenin a încetat din viaţă la Gorki, lîngă Moscova.

Lenin a dezvoltat marxismul ca teorie a legilor revoluţiei proletare şi ale construirii socialismului, indisolubil legată de practica revoluţionară. În România, unele lucrări ale lui Lenin au fost traduse şi publicate începînd din 1912. Pe lîngă publicarea unor lucrări separate sau opere alese, începînd din 1950 au fost editate Opere în 40 de volume, iar din 1960 a început editarea Operelor complete (55 volume) care s-a încheiat în 1970.