A militat pentru crearea partidului clasei muncitoare din România. În revistele socialiste al căror conducător sau fondator a fost (Munca, Mişcarea socială, Revista ideei) a publicat articole pe teme politice şi sociale, de critică a exploatării umane şi a regimului burghez, a religiei etc. 

A fost printre primii care a urmărit, în lumina materialismului istoric, evoluţia relaţiilor de producţie din România. A argumentat, de pe poziţii marxiste, necesitatea revoluţiei socialiste, rolul istoric al clasei muncitoare, însemnătatea organizării şi a propagandei de idei în mişcarea socialistă. 

A militat activ pentru „luminarea şi organizarea“ proletariatului, înţelegînd prin aceasta unirea socialismului ştiinţific cu mişcarea muncitorească în vederea înfăptuirii revoluţiei socialiste. Criticînd calea „legală“ de luptă propagată de unii socialişti, Muşoiu recomanda o pregătire „integrală“ a proletariatului, utilizarea tuturor mijloacelor de luptă, potrivit cu împrejurările. A pledat pentru introducerea metodelor ştiinţifice în conducerea vieţii sociale, relevînd avantajele „metodei experimentale“.