Engels dezbate în această lucrare, printre altele, sensul raţional şi importanţa istorică a dialecticii hegeliene, necesitatea reconsiderării ei materialiste; contradicţia dintre metodă şi sistem la Hegel; deosebirea principială dintre dialectica lui Marx şi cea hegeliană; rolul istoric şi limitele materialismului lui Feuerbach; problema fundamentală a filozofiei; critica agnosticismului; limitele istorice ale materialismului mecanicist din sec. 18, concepţia materialist-dialectică despre obiectul filozofiei; esenţa concepţiei materialiste a istoriei şi revoluţia produsă de aceasta în studiul fenomenelor sociale; corelaţia dintre bază şi suprastructură şi alte probleme ale materialismului istoric.