Dictionar politic

  Antonio Gramsci
 
Antonio Gramsci (1891-1937), filozof marxist, militant de seamă al mişcării muncitoreşti italiene şi internaţionale, unul dintre īntemeietorii Partidului Comunist Italian, membru al Comitetului Executiv al Internaţionalei a IlI-a.

Īn 1913 a intrat īn rīndurile Partidului socialist italian. A redactat o serie de publicaţii periodice socialiste. Īn timpul primului război mondial a desfăşurat o activitate revoluţionară īmpotriva războiului. Īn 1919 a īntemeiat la Torino săptămīnalul Ordine Nuovo (Noua orīnduire) - publicaţie teoretică a mişcării muncitoreşti revoluţionare, care a militat pentru crearea Partidului Comunist Italian. 

Īn 1921, la Congresul de la Livorno al Partidului socialist, aripa lui stīngă, īn frunte cu Gramsci şi cu Palmiro Togliatti, s-a rupt de aripa reformistă centristă a acestui partid şi a īntemeiat Partidul Comunist Italian. De la Congresul al IV-lea al Internaţionalei Comuniste (1922), Gramsci a fost membru al Comitetului Executiv al Internaţionalei Comuniste. După ce Mussolini a pus mīna pe putere (1922), Gramsci a militat pentru crearea Frontului unic muncitoresc şi pentru unirea tuturor forţelor antifasciste.
Din iniţiativa Iui, din 1924 apare L'Unitą, cotidianul Partidului Comunist Italian.


Antonio Gramsci 
Antonio Gramsci





Īn 1924 Gramsci a fost ales īn parlament, īn noiembrie 1926 a fost arestat, īn iulie 1928 condamnat de justiţia fascistă la 20 de ani īnchisoare. Īn condiţiile grele ale detenţiei, Gramsci a continuat să scrie importante lucrări teoretice şi politice. Īn 1937 a murit distrus de regimul de detenţie, īn spitalul īnchisorii.

 

S-a ocupat de probleme de filozofie, estetică, istoria literaturii, istorie, economie, sociologie. Īn centrul atenţiei cercetărilor lui filozofice s-au situat problemele materialismului istoric. După Gramsci, filozofia lui Marx reprezintă o fază superioară īn dezvoltarea gīndirii mondiale. Originalitatea concepţiei lui Marx rezidă, după Gramsci, īn primul rīnd īn „concepţia istoricistă a realităţii“, īn „perspectiva praxisului“, a unităţii indisolubile a cunoaşterii şi acţiunii, īn caracterul ei deschis, critic, īn umanismul său de tip nou. Īn teoria cunoaşterii Gramsci a accentuat latura activă, constructivă a gīndirii, caracterul deschis şi procesual al obiectivităţii cunoaşterii.

Gramsci este unul dintre reprezentanţii dezvoltării creatoare a teoriei lui Marx īn sec. 20. A subliniat valoarea dialecticii īn rezolvarea problemelor socialismului ştiinţific; opera sa este considerată prima īncercare de a defini o cale italiană a socialismului, ca soluţie proprie izvorītă din tendinţele istorice şi din structura societăţii italiene. A introdus īn limbajul teoretic al materialismului istoric conceptele de „hegemonie“, de „bloc istoric“, de „partid politic“ īnţeles ca „intelectul colectiv“. Gramsci este un critic al curentelor idealiste din filozofia contemporană (neokantianismul, neopozitivismul, neo-hegelianismul).

 

Opera sa, scrisă aproape īn īntregime īn īnchisoare, este cuprinsă īn 33 de caiete (Caiete din īnchisoare) şi a fost tipărită postum, īncepīnd cu anul 1947, īn 8 volume: 

I. Scrisori din īnchisoare (trad. rom. 1955)
II. Materialismul istoric şi filozofia lui Benedetto Croce
III. Intelectualii şi organizarea culturii
IV. Reīnălţarea (Il Risorgimento)
V. Note asupra lui Machiavelli, asupra politicii şi a statului modern
VI. Literatura şi arta naţională
VII. Trecut şi prezent
VIII. Ordine nouă

Īn lb. rom. au mai apărut Opere alese (1969), Scrieri alese (1973).

 

 

 
 Link-uri 
  Arhiva Antonio Gramsci  (English)

 

 

 
 
 
 
 
          MIA Sageata Secţiunea romānă Sageata Dicţionar politic Sageata G