|
Prezentat: cuvîntare ţinută în
limba engleză la cimitirul Highgate la 17 martie 1883 |
[„Der Sozialdemokrat“ nr. 13 din 22 martie 1883]
Sîmbătă 17 martie, la cimitirul Highgate a fost înmormîntat Marx în acelaşi mormînt în care, cu cincisprezece luni în urmă, fusese îngropată soţia sa.
G. Lemke a depus pe mormînt două coroane cu panglici roşii, în numele redacţiei şi serviciului de expediţie ale ziarului „Sozial-demokrat“ şi în numele Asociaţiei culturale a muncitorilor germani de la Londra.
Apoi F. Engels a rostit, în limba engleză, o cuvîntare al cărei conţinut este aproximativ următorul:
„În ziua de 14 martie, la orele trei fără un sfert după-amiază a încetat să mai gîndească cel mai mare dintre gînditorii contemporani. A fost lăsat doar două minute singur; întorcîndu-ne în cameră, l-am găsit dormind liniştit în fotoliu - era însă somnul de veci.
Pentru proletariatul luptător din Europa şi America, pentru ştiinţa istoriei, moartea acestui om este o pierdere incomensurabilă. Foarte curînd se va face simţit golul lăsat de moartea acestui gigant.
Aşa cum Darwin a descoperit legea dezvoltării naturii organice, Marx a descoperit legea dezvoltării istoriei omenirii: faptul simplu, ascuns pînă acum de stufărişul ideologic, că, înainte de a se putea ocupa de politică, ştiinţă, artă, religie etc., oamenii trebuie în primul rînd să mănînce, să bea, să aibă locuinţă şi să se îmbrace; că, prin urmare, producţia mijloacelor materiale de subzistenţă nemijlocite şi, o dată cu ea, fiecare treaptă de dezvoltare economică a unui popor sau a unei epoci constituie baza, din care se dezvoltă instituţiile de stat, concepţiile juridice, arta şi chiar şi ideile religioase ale oamenilor respectivi, şi prin care trebuie deci explicate toate acestea, iar nu invers, cum s-a făcut pînă acum.
Dar aceasta nu e totul. Marx a descoperit şi legea specială a mişcării modului de producţie capitalist contemporan şi a societăţii burgheze, generate de acesta. O dată cu descoperirea plusvalorii s-a făcut dintr-o dată lumină în acest domeniu, în timp ce toate cercetările anterioare, atît cele ale economiştilor burghezi, cît şi cele ale criticilor socialişti, nu au fost decît o bîjbîire prin întuneric.
Două asemenea descoperiri ar fi fost suficiente pentru o viaţă. Fericit ar fi fost acela care ar fi reuşit să facă chiar şi o singură descoperire de felul acesta. Dar Marx a făcut descoperiri de sine stătătoare în toate domeniile în care a întreprins cercetări - chiar şi în domeniul matematicii -, iar asemenea domenii au fost foarte multe, şi de nici unul nu s-a ocupat superficial.
Aşa era acest om de ştiinţă. Dar aceasta nu constituia nici pe departe principala lui preocupare. Pentru Marx ştiinţa era o forţă motrice din punct de vedere istoric, o forţă revoluţionară. Se bucura sincer de fiecare nouă descoperire în domeniul oricărei ştiinţe teoretice a cărei aplicare practică nici nu putea fi încă prevăzută, dar cu totul altă bucurie simţea atunci cînd era vorba de o descoperire care acţiona imediat în mod revoluţionar în industrie, sau în direcţia dezvoltării istorice în general. Astfel, el a urmărit în toate amănuntele progresul descoperirilor în domeniul electricităţii şi în ultimul timp pe cele ale lui Marc Deprez.
Fiindcă, înainte de orice, Marx era un revoluţionar. Să participe într-un fel sau altul la desfiinţarea societăţii capitaliste şi a instituţiilor statale create de aceasta, să participe la eliberarea proletariatului modern, pe care el l-a făcut pentru prima oară să fie conştient de situaţia şi de necesităţile lui, să fie conştient de condiţiile necesare emancipării lui - iată adevărata chemare a vieţii lui Marx. Lupta era elementul lui. Şi a luptat cu o pasiune, cu o dîrzenie şi cu un succes cum puţini au făcut-o. în primul rînd «Rheinische Zeitung» din 1842, ziarul parizian «Vorwärts!»[1] în 1844, «Deutsche Brüsseller-Zeitung» în 1847, «Neue Rheinische Zeitung» în 1848-1849, «New York Daily Tribune» în 1852-1861, la care s-au adăugat numeroase broşuri, activitatea dusă în cadrul organizaţiilor din Paris, Bruxelles şi Londra, pînă cînd, în cele din urmă, a fost înfiinţată, ca o încununare a tuturor acestor activităţi, marea Asociaţie Internaţională a Muncitorilor - aceasta a fost, într-adevăr, o operă cu care se putea mîndri cel care o crease, chiar dacă n-ar fi realizat nimic altceva.
Iată de ce Marx a fost omul cel mai urît şi cel mai calomniat din timpul său. Guvernele, atît cele absolutiste cît şi cele republicane, îl expulzau, burghezia, atît cea conservatoare cît şi cea ultrademocrată, se întrecea în a-l calomnia şi blestema. El dădea la o parte toate acestea ca pe o pînză de păianjen, nu le acorda nici o atenţie, răspunzînd doar atunci cînd era absolut necesar. Şi a murit, respectat, iubit, plîns de milioane de tovarăşi de luptă revoluţionari din întreaga Europă şi Americă, de la minele din Siberia pînă în California, şi îndrăznesc să spun că poate a avut numeroşi adversari, dar e puţin probabil să fi avut vreun duşman personal.
Atît numele cît şi opera lui vor dăinui de-a lungul secolelor!“
Cuvîntare ţinută în limba engleză la cimitirul Highgate la 17 martie 1883
Se tipăreşte după K. Marx şi F. Engels. Opere, vol. 19, Bucureşti, Editura politică, 1964, p. 362-364. - Nota red. Editurii Politice
[1]. „Vorwärts!“ - publicaţie germană, a apărut la Paris de două ori pe săptămînă, din ianuarie pînă în decembrie 1844. în această gazetă publicau articole Marx şi Engels. Sub influenţa lui Marx, care din vara anului 1844 a participat nemijlocit la redactarea gazetei, aceasta a început să capete un caracter comunist; în coloanele ei erau aspru criticate rînduielile reacţionare din Prusia. La cererea guvernului prusian, guvernul Guizot a dispus, în ianuarie 1845, expulzarea lui Marx şi a altor colaboratori ai publicaţiei respective; ca urmare, „Vorwärts!“ şi-a încetat apariţia. - Nota red. Editurii Politice