Scris:
1920
Publicat: „Buletinul Conferinţei generale a
comitetelor pentru educaţie politică (1-8 noiembrie 1920)“, Moscova
Sursa: V. I. Lenin, Opere
alese, 1970, Editura Politică, p. 697-711
Transcriere: Liviu Iacob,
decembrie 2008
Tovarăşi, permiteţi-mi să vă īmpărtăşesc cīteva idei īn legătură cu organizarea Comitetului principal pentru educaţie politică, idei despre care, īn parte, s-a vorbit la şedinţele Comitetului Central al partidului comunist şi ale Consiliului Comisarilor Poporului, iar īn parte mi-au fost sugerate de proiectul depus la Consiliul Comisarilor Poporului. Ieri acest proiect a fost adoptat īn principiu, urmīnd să mai fie discutat īn amănunt.
Īn ceea ce mă priveşte, īmi voi permite doar să remarc că la īnceput am avut o atitudine cu totul negativă faţă de schimbarea denumirii instituţiei dumneavoastră. După părerea mea, sarcina Comisariatului poporului pentru īnvăţămīntul public este să ajute pe oameni să īnveţe ei şi să-i īnveţe şi pe alţii. Īn cursul experienţei mele de construcţie sovietică m-am obişnuit să privesc diversele denumiri ca pe nişte copilării, căci orice denumire este īn felul ei o copilărie. Acum noua denumire — Comitetul principal pentru educaţie politică — a şi fost aprobată.
Īntrucīt este vorba de o chestiune hotărītă, observaţia mea trebuie s-o priviţi doar ca pe o observaţie personală. Dacă lucrurile nu se vor mărgini doar la schimbarea denumirii, nu putem decīt să salutăm acest lucru.
Dacă vom reuşi să atragem noi lucrători īn munca cultural-educativă, atunci nu va mai fi vorba doar de o nouă denumire şi ne vom putea īmpăca cu slăbiciunea „sovietică“ de a lipi etichete pe fiecare acţiune nouă şi pe fiecare instituţie nouă. Īn caz de succes, vom obţine ceva mai mult decīt s-a obţinut pīnă acum.
Principalul lucru care trebuie să-i facă pe tovarăşi să ia parte, alături de noi, la o muncă cultural-educativă comună, este legătura dintre īnvăţămīnt şi politica noastră. Denumirea poate să anunţe ceva, dacă este nevoie de acest lucru, deoarece īn īntreaga noastră muncă educativă nu putem adopta vechea poziţie a apolitismului īn īnvăţămīnt, nu putem situa munca cultural-educativă īn afara legăturii cu politica.
O astfel de idee a dominat şi continuă să domine īn societatea burgheză. Denumirea de īnvăţămīnt „apolitic“ sau „nepolitic“ este o făţărnicie a burgheziei şi nu este altceva decīt o īnşelare a maselor, īn proporţie de 99% năpăstuite de dominaţia bisericii, a proprietăţii private etc. Burghezia, dominīnd īn toate ţările care continuă īncă să fie ţări burgheze, se ocupă tocmai cu această īnşelare a maselor.
Şi cu cīt aparatul politic din aceste ţări are o importanţă mai mare, cu atīt este el mai puţin liber faţă de capital şi faţă de politica acestuia.
Īn toate statele burgheze legătura dintre aparatul politic şi īnvăţămīnt este extrem de strīnsă, deşi societatea burgheză nu poate recunoaşte deschis acest lucru. Or, această societate influenţează masele cu ajutorul bisericii, cu ajutorul īntregii instituţii a proprietăţii private.
De altfel, principala noastră sarcină este să opunem „adevărului“ burghez adevărul nostru şi să facem ca el să fie recunoscut.
Trecerea de la societatea burgheză la politica proletariatului este o trecere foarte grea, cu atīt mai mult cu cīt burghezia ne calomniază fără īncetare cu ajutorul īntregului său aparat de propagandă şi agitaţie. Ea se străduieşte din răsputeri să estompeze cīt mai mult rolul — şi mai important īncă — al dictaturii proletariatului, sarcina ei educativă, deosebit de importantă īn Rusia, unde proletariatul reprezintă doar o minoritate a populaţiei. Or, aici această sarcină trebuie pusă pe primul plan, deoarece trebuie să pregătim masele pentru construcţia socialistă. De dictatura proletariatului nici n-ar fi putut fi vorba, dacă proletariatul nu şi-ar fi format īn cursul luptei duse īmpotriva bungheziei o īnaltă conştiinţă, un puternic spirit de disciplină, un profund devotament, adică acea totalitate de īnsuşiri a căror cultivare trebuie să constituie o sarcină, dacă vrem ca proletariatul să repurteze victoria deplină asupra duşmanului său de veacuri.
Noi nu sīntem adepţii punctului de vedere utopic că masele muncitoare ar fi pregătite pentru societatea socialistă. Noi ştim, pe baza datelor precise ale īntregii istorii a socialismului muncitoresc, că lucrurile nu stau aşa, că numai marea industrie, lupta grevistă şi organizarea politică fac ca proletariatul să fie pregătit pentru socialism. Iar pentru a obţine victoria, pentru a săvīrşi revoluţia socialistă, proletariatul trebuie să fie capabil să acţioneze solidar, să-i răstoarne pe exploatatori. Şi acum constatăm că el a căpătat toate aptitudinile necesare şi le-a folosit atunci cīnd a cucerit puterea.
Pentru lucrătorii din īnvăţămīnt şi pentru partidul comunist — īn calitatea lui de avangardă īn luptă — principala sarcină trebuie să fie aceea de a ajuta la educarea şi instruirea maselor muncitoare, pentru a īnvinge vechile obiceiuri, vechile deprinderi care ne-au rămas moştenire de la vechea orīnduire, deprinderi şi obiceiuri de proprietar, de care sīnt pătrunse, pīnă īn adīncul lor, masele largi. Această sarcină de căpetenie a īntregii revoluţii socialiste niciodată nu trebuie pierdută din vedere atunci cīnd sīnt analizate acele probleme particulare care au stat atīt de mult īn centrul atenţiei C.C. al partidului şi a Consiliului Comisarilor Poporului. Cum trebuie organizat Comitetul principal pentru educaţie politică, cum să-l legăm de diferite instituţii, cum să-l legăm nu numai de centru, ci şi de instituţiile locale, — la această īntrebare ne vor răspunde tovarăşii mai competenţi īn materie, care au deja o experienţă bogată şi au studiat īn mod special acest domeniu. Aş vrea numai să subliniez principalele momente ale aspectului principial al chestiunii. Nu putem să nu punem chestiunea deschis, recunoscīnd făţiş că, spre deosebire de toată acea minciună care se folosea īnainte, īnvăţămīntul nu poate să nu fie legat de politică.
Trăim īn momentul istoric al luptei īmpotriva burgheziei mondiale, care este de multe, de foarte multe ori mai puternică decīt noi. Īntr-un asemenea moment de luptă trebuie să apărăm construcţia revoluţionară, să luptăm īmpotriva burgheziei atīt pe calea armelor cīt şi, mai ales, pe cale ideologică, prin educaţie, pentru ca obiceiurile, deprinderile, convingerile pe care clasa muncitoare şi le-a format de-a lungul deceniilor de luptă pentru libertatea politică, pentru ca totalitatea acestor obiceiuri, deprinderi şi idei să servească drept instrument de educare a tuturor oamenilor muncii; iar sarcina de a găsi modul īn care să fie educaţi revine proletariatului. Trebuie să formăm īn ei conştiinţa că nu se poate, că nu e admisibil să rămīi īn afara luptei proletariatului, luptă care astăzi cuprinde īntr-o măsură din ce īn ce mai mare toate ţările capitaliste din lume, fără excepţie, să te ţii la o parte de īntreaga politică internaţională. Unirea tuturor ţărilor capitaliste puternice din lume īmpotriva Rusiei Sovietice — iată adevărata bază a actualei politici internaţionale. Şi trebuie să recunoaştem că de aceasta depinde soarta a sute de milioane de oameni ai muncii din ţările capitaliste. Căci īn prezent nu există colţişor pe pămīnt care să nu fie subordonat unui mănunchi de ţări capitaliste. Prin urmare, se creează o astfel de situaţie că trebuie ori să stai īn afara actualei lupte, dīnd astfel dovadă de o totală inconştienţă, ca acei oameni ignoranţi care au rămas la o parte de revoluţie şi de război şi care nu văd cīt de īnşelate sīnt masele de burghezie, nu văd că burghezia ţine īn mod conştient aceste mase īn īntuneric, ori să te īncadrezi īn lupta pentru dictatura proletariatului.
Despre această luptă a proletariatului vorbim absolut deschis, şi fiecare om trebuie să se situeze sau de partea aceasta, a noastră, sau de partea cealaltă. Orice īncercare de a nu te situa nici de o parte, nici de cealaltă se soldează cu faliment şi scandal.
Constatīnd nesfīrşitele rămăşiţe ale kerenskismului, rămăşiţe ale eserilor şi ale social-democraţiei, care apar īn persoana unor Iudenici, Kolceak, Petliura, Mahno etc., am văzut o atare varietate de forme şi de nuanţe ale contrarevoluţiei īn diferite părţi ale Rusiei, īncīt putem spune că sīntem mult mai căliţi decīt oricare alţii, iar cīnd aruncăm o privire spre Europa occidentală, constatăm că acolo se repetă aceleaşi lucruri care s-au petrecut la noi, că se repetă istoria noastră. Aproape pretutindeni, alături de burghezie se īntīlnesc elemente de kerenskism. Īntr-o serie īntreagă de state, īndeosebi īn Germania, asemenea elemente predomină. Pretutindeni se observă acelaşi lucru: imposibilitatea unei poziţii de mijloc şi conştiinţa clară că nu poate exista decīt ori dictatura albă (īn vederea căreia se pregăteşte, īnarmīndu-se īmpotriva noastră, burghezia din toate ţările Europei occidentale) ori dictatura proletariatului. Īn Rusia am simţit atīt de acut şi de profund acest lucru, īncīt nu mai e nevoie să vorbesc prea mult despre comuniştii de la noi. De aici se poate trage o singură concluzie, o concluzie care trebuie să stea la baza tuturor raţionamentelor şi considerentelor legate de Comitetul general pentru educaţie politică. Īn primul rīnd, īn activitatea acestui organ trebuie să fie făţiş recunoscut rolul primordial al politicii partidului comunist. Altă formă nu cunoaştem, şi altă formă īncă n-a elaborat nici o ţară. Partidul poate să corespundă mai mult sau mai puţin intereselor clasei sale, el poate suferi unele schimbări sau īndreptări, dar o formă mai bună noi īncă nu cunoaştem, şi īntreaga luptă din Rusia Sovietică, care timp de trei ani a ţinut piept asaltului imperialismului mondial, este legată de faptul că partidul īşi pune īn mod conştient sarcina de a ajuta proletariatul să-şi īndeplinească rolul de educator, organizator şi conducător, rol fără de care destrămarea capitalismului nu este cu putinţă. Masele celor ce muncesc, masele de ţărani şi muncitori, trebuie să īnvingă vechile deprinderi ale intelectualităţii şi să se reeduce īn vederea construirii comunismului, altfel nu ne putem apuca de construcţie. Īntreaga noastră experienţă ne arată că aceasta este o treabă foarte serioasă; de aceea nu trebuie să uităm rolul conducător al partidului şi nu trebuie să pierdem din vedere acest lucru atunci cīnd discutăm problema activităţii, a construcţiei organizatorice. Despre modul cum trebuie s-o īnfăptuim vom fi nevoiţi să discutăm īncă mult, vom fi nevoiţi să discutăm despre aceasta şi īn C.C. al partidului şi īn Consiliul Comisarilor Poporului; decretul aprobat iert constituie o bază īn ceea ce priveşte Comitetul principal pentru educaţie politică, dar la Consiliul Comisarilor Poporului el nu a trecut īncă prin īntreaga filieră. Īn curīnd acest decret va fi dat publicităţii şi veţi vedea că īn redactarea lui definitivă nu există o declaraţie explicită cu privire la relaţiile dintre acest comitet şi partid.
Noi īnsă trebuie să ştim şi să nu uităm că īntreaga constituţie, de drept şi de fapt, a Republicii sovietice are la bază faptul că partidul īndreaptă, hotărăşte şi construieşte totul după acelaşi principiu, pentru ca elementele comuniste, legate de proletariat, să poată insufla acestui proletariat spiritul lor, să şi-l subordoneze, să-l elibereze de īnşelăciunea burgheză, pe care ne străduim de atīta timp s-o stīrpim. Comisariatul poporului pentru īnvăţămīnt a avut de dus o luptă īnlelungată, vreme īndelungată organizaţia corpului didactic a luptat īmpotriva revoluţiei socialiste. Īn acest mediu al īnvăţătorilor şi profesorilor prejudecăţile burgheze prinseseră rădăcini deosebit de puternice. Īn acest domeniu s-a desfăşurat o luptă īndelungată, atīt sub formă de sabotaj direct cīt şi sub formă de prejudecăţi burgheze, care au persistat cu īncăpăţīnare, şi sīntem nevoiţi să cucerim īncetul cu īncetul, pas cu pas poziţiile comunismului. Īn faţa Comitetului principal pentru educaţie politică, care lucrează īn domeniul īnvăţămīntului extraşcolar şi care īnfăptuieşte sarcina instruirii şi educării maselor, se impune cu o deosebită forţă sarcina de a īmbina exercitarea conducerii de către partid cu subordonarea faţă de partid; de a inocula spiritul său, de a aprinde cu focul iniţiativei sale acest aparat uriaş — armata de o jumătate de milion de oameni a corpului didactic, care acum se află īn serviciul muncitorului. Corpul didactic, lucrătorii din īnvăţămīnt au fost educaţi īn spiritul prejudecăţilor şi deprinderilor burgheze, īntr-un spirit ostil proletariatului, de care nu erau de loc legaţi. Astăzi, noi trebuie să educăm o nouă armată de cadre didactice, care trebuie să fie strīns legate de partid, de ideile lui, care trebuie să fie pătrunse de spiritul lui, să-şi apropie masele muncitoreşti, să sădească īn ele spiritul comunismului, să le trezească interesul pentru ceea ce fac comuniştii.
Īntrucīt trebuie să rupem cu vechile obiceiuri, deprinderi, idei, īn acest domeniu Comitetului principal pentru educaţie politică şi lucrătorilor lui le revine o sarcină dintre cele mai importante, care nici un moment nu trebuie pierdută din vedere. Şi īntr-adevăr, ne aflăm aici īn faţa dilemei: cum să legăm corpul didactic, īn majoritatea lui de formaţie veche, de membrii de partid, de comunişti? Aceasta este o problemă extrem de grea, asupra căreia trebuie să chibzuim bine de tot.
Să vedem cum pot fi legaţi īntre ei pe linie organizatorică nişte oameni atīt de diferiţi. Principial, pentru noi nu īncape īndoială că partidul comunist trebuie să aibă rolul conducător. Prin urmare, scopul educaţiei politice, al īnvăţămīntului politic este de a educa comunişti adevăraţi, capabili să īnvingă minciuna, prejudecăţile şi să ajute masele muncitoare să īnvingă vechea ordine şi să īnfăptuiască construcţia statului fără capitalişti, fără exploatatori, fără moşieri. Dar cum se poate face acest lucru? Acest lucru este cu putinţă numai dacă ne īnsuşim totalitatea cunoştinţelor pe care corpul didactic le-a moştenit de la burghezie. Fără aceasta comunismul n-ar putea să realizeze nici o cucerire tehnică, iar orice vis īn această privinţă ar fi zadarnic. Se naşte atunci īntrebarea: cum să-i legăm pe aceşti lucrători, care nu sīnt obişnuiţi să lucreze pe o bază politică, şi īn special pe o bază politică utilă nouă, adică necesară comunismului? Aceasta este, după cum am spus, o problemă foarte grea. Noi am discutat această problemă şi īn Comitetul Central, şi discutīnd-o am căutat să ţinem seama de indicaţiile furnizate de experienţă, şi credem că un congres de felul celui de astăzi, la care vorbesc eu acum, o conferinţă ca a dumneavoastră va avea īn această privinţă o mare importanţă. Fiecare comitet de partid trebuie să privească īntr-un fel nou pe fiecare propagandist, care īnainte era privit ca un om făcīnd parte dintr-un anumit cerc, dintr-o anumită organizaţie. Fiecare dintre aceştia face parte din partidul care guvernează, care conduce statul īntreg, care conduce lupta mondială a Rusiei Sovietice īmpotriva orīnduirii burgheze. El este un reprezentant al clasei care luptă şi al partidului care domină — şi trebuie să domine — asupra unui uriaş aparat de stat. Foarte, foarte mulţi comunişti care au trecut cu rezultate foarte bune prin şcoala muncii ilegale, care au fost īncercaţi şi căliţi īn luptă, nu vor şi nu pot să īnţeleagă īntreaga īnsemnătate a acestei cotituri, a acestei treceri, cīnd din agitator-propagandist el devine conducător de agitatori, conducător al unei uriaşe organizaţii politice. Dacă cu acest prilej i se va da sau nu un titlu corespunzător, poate chiar un titlu răsunător, ca, de pildă, acela de director al īnvăţămīntului elementar, lucrul nu prezintă prea mare importantă, important este ca el să ştie să conducă masa de īnvăţători.
Trebuie spus că sutele de mii de membri ai corpului didactic formează un aparat care urmează să īmpingă munca īnainte, să trezească gīndirea, să lupte īmpotriva prejudecăţilor, care mai dăinuie īncă şi astăzi īn rīndurile maselor. Moştenirea culturii capitaliste, faptul că masa īnvăţătorilor şi profesorilor este īmbīcsită de lipsurile acestei culturi şi că din pricina acestor lipsuri nu poate fi o masă comunistă, nu trebuie să constituie o piedică īn calea īncadrării acestor membri ai corpului didactic īn rīndurile lucrătorilor din domeniul muncii de educaţie politică, deoarece ei posedă cunoştinţe fără de care noi nu ne putem atinge ţelul.
Trebuie să punem sute de mii de oameni corespunzători īn slujba educaţiei comuniste. O problemă asemănătoare a fost rezolvată pe front, īn Armata noastră Roşie, īn ale cărei rīnduri au fost īnrolaţi zeci de mi de oameni din vechea armată. Īn cursul unui īndelungat proces, proces de reeducare, ei s-au contopit cu Armata Roşie, lucru pe care pīnă la urmă l-au dovedit prin victoriile lor. Acest exemplu trebuie să-l urmăm şi īn munca noastră cultural-educativă. Ce-i drept, această muncă nu este atīt de spectaculoasă, dar ea este şi mai importantă. Fiecare agitator şi propagandist ne este necesar; el īşi īndeplineşte sarcina atunci cīnd īşi duce munca īn spirit strict partinic şi nu se mărgineşte numai la partid, ci ţine minte că sarcina lui este de a conduce sutele de mii de membri ai corpului didactic, de a le trezi interesul, de a īnvinge vechile lor prejudecăţi burgheze, de a-i atrage spre tot ceea ce facem noi, de a le insufla conştiinţa faptulul că munca noastră este de proporţii grandioase şi că, numai trecīnd la această muncă, vom putea duce pe drumul cel bun această masă oprimată de capitalism, pe care acesta din urmă o īndepărta de noi.
Acestea sīnt sarcinile care trebuie să preocupe pe fiecare agitator şi pe fiecare propagandist care are o muncă extraşcolară şi nu trebuie să scape nici un moment din vedere aceste sarcini. Īn rezolvarea lor veţi īntīmpma o sumedenie de greutăţi de ordin practic. Dumneavoastră trebuie să ajutaţi la construirea comunismului şi să deveniţi reprezentanţi şi conducători nu numai ai cercurilor de partid, dar şi ai īntregii puteri de stat, pe care acum o deţine clasa muncitoare.
Sarcina noastră este de a īnvinge īntreaga īmpotrivire a capitaliştilor, nu numai īmpotrivirea militară şi politică, ci şi pe cea ideologică, care este cea mai profundă şi mai puternică. Sarcina lucrătorilor noştri din domeniul īnvăţămīntului este de a īnfăptui această transformare a masei. Interesul pe care-l manifestă masa, atracţia pe care o simte pentru īnvăţătură şi pentru cunoaşterea comunismului, pe care o constatăm cu toţii, constituie o garanţie că vom ieşi şi aici īnvingători, deşi, poate, nu atīt de repede ca pe front, poate chiar cu mari greutăţi, iar uneori şi cu īnfrīngeri, dar īn ultimă instanţă tot vom fi īnvingători.
Īn īncheiere aş vrea să mă opresc īncă asupra unui lucru: poate că expresia Comitetul principal pentru educaţie politică nu este just īnţeleasă. Īntrucīt īn această expresie figurează noţiunea de politic, politica este aici lucrul cel mai important.
Dar cum să īnţelegem politica? Dacă īnţelegem politica īn sensul cel vechi, putem comite o greşeală mare şi gravă. Politică īnseamnă luptă īntre clase, politică īnseamnă relaţiile proletariatului care luptă pentru eliberare, īmpotriva burgheziei mondiale. Īn lupta noastră se disting īnsă două laturi ale chestiunii: pe de o parte, sarcina de a anihila moştenirea orīnduirii burgheze, de a zădărnici īncercările, reluate de īntreaga burghezie, de a strivi Puterea sovietică. Pīnă acum, această sarcină a preocupat īn cea mai mare măsură atenţia noastră şi ne-a īmpiedicat să trecem la cealaltă sarcină — sarcina construcţiei. Politica īn concepţia burgheză era parcă ruptă de economie. Burghezia spunea: munciţi, ţărani, ca să puteţi trăi; munciţi, muncitori, ca să obţineţi pe piaţă toate cele necesare traiului, iar politica economică o fac stăpīnii voştri. Dar nu e aşa: politica trebuie s-o facă poporul, trebuie s-o facă proletariatul. Iar aici trebuie să subliniem că īn munca noastră 9/10 din timp sīntem ocupaţi cu lupta īmpotriva burgheziei. Victoriile repurtate asupra lui Vranghel, despre care am citit ieri şi despre care dumneavoastră veţi citi astăzi şi, probabil şi mīine, arată că un stadiu al luptei se apropie de sfīrşit, că noi am obţinut prin luptă pacea cu o serie īntreagă de ţări occidentale, iar fiecare victorie de pe frontul războiului ne eliberează pentru lupta internă, pentru politica construirii statului. Fiecare pas care ne apropie de victoria asupra albgardiştilor strămută treptat centrul de greutate al luptei spre politica economică. Propaganda de tip vechi expune, arată prin exemple ce este comunismul. Dar această veche propagandă nu e bună de nimic, deoarece trebuie să arătăm īn practică cum trebuie construit socialismul. Īntreaga propagandă trebuie organizată pe baza experienţei politice a construcţiei economice. Aceasta este principala noastră sarcină, şi dacă cineva s-ar gīndi să īnţeleagă acest lucru īn sensul vechi al cuvīntului, s-ar dovedi a fi un om rămas īn urmă, care nu poate duce muncă de propagandă īn rīndurile maselor de ţărani şi muncitori. Principala noastră politică īn momentul de faţă trebuie să fie construcţia economică a statului; să fie colectate mai multe puduri de cereale, să fie extrase mai multe puduri de cărbune, să ştim cum să folosim mai bine aceste puduri de cereale şi de cărbune, să nu existe oameni flămīnzi — iată care este politica noastră. Şi pe această bază trebuie să fie construită īntreaga agitaţie şi īntreaga propagandă. E nevoie de cīt mai puţine vorbe, deoarece cu vorbe nu-i veţi satisface pe oamenii muncii. De īndată ce războiul ne va permite să mutăm centrul de greutate de la lupta īmpotriva burgheziei, de la lupta īmpotriva lui Vranghel, īmpotriva albgardiştilor, — ne vom ocupa de politica economică. Şi aici agitaţia şi propaganda vor avea de jucat un rol imens, care va creşte necontenit.
Fiecare agitator trebuie să fie un conducător de stat, un conducător al tuturor ţăranilor şi muncitorilor īn construcţia economică. El trebuie să arate că pentru a fi comunist omul are nevoie de cunoştinţe, trebuie să citească cutare broşură, cutare carte. Īn felul acesta vom īmbunătăţi economia şi o vom face mai solidă, mai obştească, vom spori producţia, vom aduce īmbunătăţiri īn problema cerealelor, vom repartiza mai just produsele obţinute, vom spori producţia de cărbune şi vom reface industria fără capitalism şi fără spirit capitalist.
Īn ce constă comunismul? Īntreaga propagandă a comunismului trebuie organizată īn aşa fel, īncīt totul să se reducă la conducerea īn practică a construcţiei de stat. Comunismul trebuie să devină accesibil maselor muncitoreşti, ca o cauză a lor proprie. Această muncă se face astăzi prost, cu mii de greşeli. Noi nu ascundem acest lucru, dar īnşişi muncitorii şi ţăranii, cu ajutorul nostru, cu micul şi slabul nostru concurs, trebuie să formeze şi să īndrepte aparatul nostru; pentru noi el a īncetat de a mai fi o teorie, un program, o sarcină, pentru noi el este o problemă de construcţie concretă, actuală. Şi dacă īn războiul nostru am suferit cele mai crīncene īnfrīngeri din partea duşmanilor, am tras īn schimb īnvăţăminte din aceste īnfrīngeri şi am obţinut o victorie deplină. Şi acum din fiecare īnfrīngere trebuie să īnvăţăm ceva, trebuie să ţinem minte că pe muncitori şi pe ţărani trebuie să-i īnvăţăm pe baza experienţei muncii īndeplinite. Trebuie să arătăm ce este prost la noi, pentru ca pe viitor să evităm acest lucru.
Pe baza exemplului acestei munci de construcţie, reluīnd-o de multe ori, vom reuşi să facem din comuniştii care īşi īndeplinesc prost funcţiile de conducere constructori adevăraţi, īn primul rīnd, ai economiei noastre. Vom reuşi să facem tot ce trebuie; vom īnvinge toate piedicile pe care ni le-a lăsat vechea orīnduire şi care nu pot fi īnlăturate dintr-o dată; trebuie reeducate masele, şi ele pot fi reeducate numai prin agitaţie şi propagandă; trebuie, īn primul rīnd, să legăm masele de construcţia vieţii economice generale. Iată ce trebuie să constituie principalul şi esenţialul īn munca fiecărui agitator-propagandist, şi cīnd acesta va fi convins că aşa este, succesul muncii lui va fi asigurat. (Aplauze furtunoase.)
„Buletinul Conferinţei generale a comitetelor pentru educaţie politică (1—8 noiembrie 1920)“, Moscova
Se tipăreşte după textul apărut īn V. I. Lenin, Opere complete, vol. 41, ed. rom., p. 398—408.
Nota red. Editurii Politice
[N296]. Consfătuirea pe ţară a comitetelor pentru educaţie politică ale secţiilor guberniale şi judeţene de īnvăţămīnt public din Rusia s-a ţinut la Moscova īntre 2 şi 8 noiembrie 1920. — Nota red. Editurii Politice