Paul Lafargue (1842-1911), teoretician şi militant de seamă al mişcării muncitoreşti franceze şi internaţionale.

Lafargue s-a născut în oraşul Santiago (Cuba); s-a mutat împreună cu familia în Franţa, unde a studiat medicina. În 1865 a făcut cunoştinţă la Londra cu Karl Marx, sub influenţa căruia a devenit marxist. În 1868 s-a căsătorit cu Laura Marx, cea de-a doua fiică a lui Marx. 

A fost membru al Consiliului general al Internaţionalei I, a participat intens la activitatea Federaţiei din Paris a Internaţionalei şi a colaborat la presa revoluţionară. După căderea Comunei din Paris, a activat în Spania, în Federaţia din Madrid a Internaţionalei I. Din 1872 a condus secţia din Portugalia a Internaţionalei.

În deceniul al 8-lea a locuit la Londra, unde a participat activ la dezvoltarea mişcării socialiste franceze şi la organizarea Partidului Muncitoresc Francez şi, împreună cu Jules Guesde, a elaborat programul acestuia. În 1880 s-a înapoiat în Franţa. A participat la congresele de la Londra, Paris şi Amsterdam ale Internaţionalei a II-a, alăturîndu-se aripii de stînga.

A publicat articole şi a elaborat o serie de studii valoroase în probleme de filozofie, economie, etică, estetică, literatură, istorie etc.