Lirică impetuoasă, transpunînd în plan universal revolta individuală anti-burgheză a poetului, ce se impune prin structura formală dinamică, abruptă, prin uimitoarea construcţie a ritmurilor, prin folosirea tonului limbii vorbite şi a sugestivelor asociaţii metaforice. 

După începuturi influenţate de futurism (Fleita-pozvonocnik - Flautul vertebrelor, 1915; Oblako v ştanah - Norul cu pantaloni, 1915; Celovek - Omul, 1917), a evoluat spre o lirică militantă - dominată de concepţia sa estetică, bazată pe ideea comenzii sociale -, închinată acţiunii, mişcării, vieţii intens revoluţionare (poemele 150.000.000, 1920; Vladimir Ilici Lenin, 1925; Haraşo! - Poemul lui Octombrie, 1927; Vo veş golos - În gura mare, 1930). 

Teatru satiric de mare virulenţă, în care predomină stilul publicistic (Misteriia-Buf - Misterul buf, 1918; Klop - Ploşniţa, 1928; Bania - Baia, 1929). A condus revistele Krokodil, Lef şi Novîi Lef.